Tabinet – Reguli de joc

Cum se joaca Tabinet
Cum se joacă Tabinet

Tabinetul este un joc de cărți relativ simplu, care poate fi jucat atât de către adulți cât și de către copii. Se joacă cu un pachet de 52 de cărți (fără jokeri). Se poate juca în 4 (2 echipe), în 3 sau in 2 jucători. Jocul Tabinet este perfect pentru copii si nu numai, pentru că îi pune să calculeze și sa facă combinări matematice cu cărțile (valorile acestora) și eventual să țină minte ce cărți s-au mai jucat astfel încât să știe ce cărți se pot pune pe masă.

Cum se joacă Tabinet

  • Se ia pachetul de cărți amestecat și se distribuie 4 cărți primului jucător, care are dreptul să aleagă ce cărți i se dau, adică le poate refuza dacă nu sunt bune (nu are voie să refuze dacă sunt 2 cărți cu puncte – exemplu D, J, K, A, 2 trefla si 10) și le întoarce pe față, lăsându-le la masă. În aceste condiții i se dau alte șase cărți pe care nu are voie să le mai refuze. Dacă acceptă cele 4 cărți inițiale i se mai dau 2 cărți (un total de 6 cărți). Ulterior celorlalți jucători li se distribuie tot cîte 6 cărți. Dacă primul jucător nu a refuzat, după ce s-au distribuit cărțile tuturor jucătorilor, se întorc următoarele 4 cărți cu fața-n sus. N.B.: nici un alt jucător cu excepția primului nu poate arunca jos 4 cărți, regula cu alesul cărților aplicându-se numai la primul jucător.
  • Având în vedere că fiecare carte are valoarea înscrisă pe ea (A=11 sau 1, J=12, D(Q)=13, K=14) se încep calcule pentru a ridica de pe masă cât mai multe cărți a căror valoare însumată este egală cu valoarea unei cărți din mâna celui care trebuie să joace. Cu aceeași carte se pot ridica mai multe seturi de perechi a căror sumă este egală cu cartea care se joacă. De exemplu cu un 9 se ia un 2 și 7, cu un valet dacă la masa ai un zecar și un doiar, 2 + 10 = 12, deci cu valetul poți lua zecarul şi doiul. De-altfel poți lua de pe masă în orice combinație, numai să fie egal cu ce ai tu în mană.
Jocul Tabinet
Jocul Tabinet
  • Fiecare jucător pune cărțile luate într-un teanc cu fața în jos. Dacă cel care trebuie să joace nu poate ridica nimic de pe masă trebuie să pună o carte jos. Dacă unul dintre jucători ia toate cărțile de pe masă, se spune că a făcut o tablă (trebuie să întoarcă o carte din cărțile pe care le-a luat de pe masă cu fața în sus ca să nu uite de tablă). Daca un alt jucător sau echipa adversă a facut o tablă, cel care a facut înainte tabla, trebuie să o “ridice” (adică să reântoarcă cartea cu fața în jos). Tabla valorează un punct.
  • După ce se termină toate cele 6 cărți din mană, se împart iar din pachet câte 6 cărți pentru fiecare jucător. Dacă la sfârșit nu mai sunt câte 6 cărți de fiecare jucător, se împart cărțile în mod egal la fiecare jucător, astfel încât fiecare să aibă acelasi număr de cărți.
  • Jucătorul care ia o carte de la masă ultimul (adică cel care a luat „ultima mână„) are dreptul să ia toate cărțile rămase, dar numai cu condiția ca până la terminarea jocului nimeni să nu mai ia nimic de pe masă.

Scorul

  • La final se calculează câte puncte are fiecare. La număratul punctelor fiecare tablă reprezinta 1 punct. K, Q, J, As, 10 valoreaza cate 1 punct. 10 de caro (romb) si 2 de trefla se numesc “văcuțe” si constituie 2 puncte. Cine are cele mai multe puncte este câștigator.

Sursa

Număr de jucători: , ,
Vârsta minimă a jucătorilor:
Spațiu de joacă : , , , , , ,
Obiecte și materiale: ,
Parțile corpului implicate: ,
Categorie de vârstă: , , ,
Recomandat pentru: ,
Timp de joacă:
Tip de joc: , , , , , ,

Cum se joacă Fazan

Jocul Fazan este un joc foarte cunoscut în ţara noastră, care ajută la dezvoltarea limbajului, memoriei, atenţiei, precum şi imaginaţiei. Este ideal pentru grupurile de copii, de exemplu în excursii, în timpul călătoriei cu autocarul şi nu numai.

Cum se joacă Fazan

  • Jocul Fazan
    Jocul Fazan

    La început unul dintre jucători spune în gând alfabetul.

  • Cel care urmează spune „STOP” şi litera la care ajunsese cel cu alfabetul este litera cu care va începe primul cuvânt.
  • Jucătorul care a spus stop  spune primul cuvântul, iar următorul participant trebuie să formeze un altul, care să înceapă cu ultimele două litere ale cuvântului dat înaintea lui.
  • Nu sunt acceptate substantive proprii sau la forma plural.
  • De exemplu: c – cazacacţiuneneant
  • Când un jucător este blocat sau nu mai găseşte un cuvânt, devine F.La fiecare blocaj nou, jucătorul mai primeşte o literă : A-Z-A-N. Când a format cuvântul FAZAN, iese din joc.
  • Ultimul rămas în joc câştigă.

Variantă

  • Există variantă în care cel care trebuie să spună un cuvânt să folosească ultima silabă din cuvântul precedent, nu doar ultimele doua litere.
  • Când un jucător este blocat sau nu mai găseşte un cuvânt, devine F şi stă o tură.

Sursa

Număr de jucători: , , , ,
Vârsta minimă a jucătorilor:
Spațiu de joacă : , , , , ,
Obiecte și materiale:
Parțile corpului implicate: ,
Categorie de vârstă: , ,
Recomandat pentru: ,
Timp de joacă:
Tip de joc: , , , , , , ,

Cum se joacă FreeCell – Reguli de joc

FreeCell este o formă de pasiență jucată cu un singur pachet, de către un singur jucător. Cheia către victorie stă în cele patru celule libere din colțul tablei, de unde și numele, care se traduce prin „celule libere”.Obiectivul jocului FreeCell este sa creați patru stive de 13 cărți, câte una din fiecare culoare, în fiecare dintre cele patru celule casă. Fiecare stivă trebuie construită începând de la cartea cea mai mică (asul) până la cea mai mare (popa).

Tabla de joc FreeCell

Jocul FreeCell
Tabla de joc FreeCell

FreeCell se joacă cu un singur pachet de 52 de cărți, împărțite cu fața în sus în opt coloane. Veți extrage din aceste coloane pentru a construi patru stive:

  • În colțul din stânga sus se află 4 celule libere, unde stocați temporar cărțile în timpul jocului.
  • În colțul din dreapta sus se află 4 celule casă, unde construiți stivele necesare pentru a câștiga.

Cum se joacă FreeCell

Extrageți cărțile din partea de jos a fiecărei coloane și mutați-le în felul următor:

  • De la coloană la celula liberă. O singură carte poate ocupa o celulă liberă o dată.

  • De la coloană la coloană (sau de la celula liberă la coloană). Cărțile trebuie plasate pe o coloană în ordine secvențială descendentă sau alternând roșul și negrul.

  • De la coloană la celula casă. Fiecare stivă trebuie să cuprindă o singură suită și să înceapă cu un as.

Sfaturi

Cereți sfaturi. V-ați blocat? Apăsați tasta H pentru a vi se arăta următoarea mutare.

Joc FreeCell
Joc FreeCell

Descoperiți cărțile ascunse. Dacă nu vedeți clar o carte, faceți clic cu butonul din dreapta pe ea. Cartea va rămâne vizibilă atât timp cât mențineți apăsat butonul mouse-ului.

Jucați din nou. Pentru a juca din nou aceeași mână, notați numărul jocului din colțul din stânga jos al ecranului, faceți clic pe meniul Joc, faceți clic pe Selectare joc, apoi tastați acel număr. Aceasta este o modalitate amuzantă

de a testa o strategie diferită sau de a vedea dacă un prieten ar fi jucat aceeași mână mai bine.

Planificați din timp. Mutați cărțile cu grijă pentru a stabili serii lungi, goliți coloanele și aduceți așii în celulele casă.

Mai întâi așii. Când cărțile mici sunt îngropate într-o coloană, este mai bine să le scoateți la vedere și să le mutați de la început într-o celulă casă.

Eliberați celulele libere. Cu cât aveți mai multe celule libere disponibile, cu atât va fi mai simplu să mutați cărțile. Urmăriți să lăsați liberă o celulă atunci când o mutare se termină.

Eliberați coloane întregi. Oricând este posibil, mutați fiecare carte dintr-o coloană și umpleți-o din nou începând cu o carte cât mai mare, ideal una mai mare decât zece. Popii sunt alegerea optimă.

Sursa

Număr de jucători:
Vârsta minimă a jucătorilor:
Spațiu de joacă : , , , , , ,
Obiecte și materiale: ,
Parțile corpului implicate: ,
Categorie de vârstă: , , ,
Recomandat pentru: ,
Timp de joacă:
Tip de joc: , , , ,

Regulile jocului de Moară (Țintar)

Cum se joaca - moara tintar tabla de joc
Moara – Tabla de joc

Țintarul (cunoscut și sub numele de moară sau car) este un joc de societate jucat în doi, din categoria jocurilor de strategie. Tabla de joc are desenate trei pătrate concentrice și conectate la mijlocul laturilor, ca în figura alăturată. Colțurile dreptunghiurilor și mijloacele laturilor sunt marcate cu puncte care arată cele 24 de poziții în care se pot plasa cele 18 piese, câte nouă de fiecare jucător.

Obiective: jucătorii îşi dezvoltă gândirea, orientarea în spaţiu, gândirea logică, se distrează

Istoria jocului de moară

Tabla de moara a regelui Alfonso al X-lea al Castiliei
Tabla de moara a regelui Alfonso al X-lea al Castiliei

Jocul are o lungă tradiție atât în Europa cât și în afara ei. Două desene ale tablei de joc, sub formă de graffiti, au fost găsite în templul Ramesseum din Kurna, Egipt, datând aproximativ din 1440 î.Hr. și se crede că Egiptul este țara de originie a țintarului.

Săpături efectuate recent în peștera Church Hole din defileul Creswell Crags, Nottinghamshire, Anglia, au scos la iveală o piatră în care era săpat desenul tablei de țintar. Descoperirile efectuate în peșterile din acest defileu arată că zona a fost locuită din timpul ultimei glaciațiuni, dar piatra cu tabla de țintar nu a fost încă datată.

De asemenea jocul a fost jucat încă din antichitate în multe alte părți ale lumii, printre care Africa de Sud, India, Sri Lanka, China, Grecia (Acropole, Atena), Fenicia, Israel, Germania, Peninsula Istria, Irlanda și nordul Europei. Din secolul al XIII-lea se păstrează urmele sale în peninsula iberică pentru ca în secolul al XIV-lea să se răspândească în întreaga Europă, existând semne că a fost jucat adesea la curțile regale ale diferitelor țări europene. În secolele care au urmat probabil țintarul a fost cel mai popular joc de societate, abia la începutul secolului al XIX-lea fiind înlocuit de jocul de șah.

În piesa Visul unei nopți de vară a lui William Shakespeare, personajul Titania se plînge (în actul al II-lea, scena I) că țintarul nu mai este jucat: „The nine men’s morris is fill’d up with mud” („Țintarul s-a umplut cu noroi”). Se poate bănui că jocul era practicat mai ales în aer liber, iar tabla de joc era trasată pe pământ.

În România există o tradiție lungă a acestui joc. Ca piese se folosesc adesea bobi de fasole și porumb.

Regulile jocului de moară

Tabla de moara din 1283
Tabla de moara din 1283

La începutul partidei tabla de joc este goală. Jocul se desfășoară în două etape:

  • În prima etapă jucătorii pun pe rînd cîte una din piesele proprii pe punctele tablei de joc. Această etapă se încheie când sunt plasate pe tablă toate cele 18 piese.
  • În a doua etapă jucătorii mută pe rând câte una din piesele proprii.

Jucătorul care începe jocul este decis fie de comun acord, fie de exemplu prin aruncarea unui zar, fie cel care joacă cu piesele mai deschise la culoare.

Scopul urmărit de fiecare jucător este de a elimina una câte una piesele adversarului. Pierde jucătorul care fie ajunge să aibă numai două piese, fie nu-și poate muta nicio piesă.

Regulile de joc, aplicate în ambele etape, sunt:

  • Într-un punct nu poate fi plasată decât o singură piesă.
  • Mutarea unei piese se face numai de-a lungul uneia dintre liniile trasate pe tabla de joc și numai într-un punct învecinat. Atunci când un jucător ajunge să aibă trei piese, mutarea se poate face oriunde pe tabla de joc, nu numai de-a lungul liniilor.
  • Cînd un jucător realizează un șir de trei piese proprii de-a lungul uneia din liniile tablei — configurație numită „moară” — el trebuie să aleagă una din piesele adversarului și s-o elimine de pe tabla de joc. Piesa aleasă pentru eliminare trebuie să nu facă parte dintr-o moară; în unele variante ale jocului această regulă se ignoră atunci când toate piesele adversarului sunt incluse în mori.
  • În prima etapă, de plasare a pieselor pe tabla de joc, este posibil ca un jucător să închidă două mori simultan. În acest caz unele variante permit eliminarea a două piese ale adversarului, iar altele permit eliminarea unei singure piese.

Uneori jocul ajunge în impas, în sensul că se repetă aceleași configurații de joc fără a se elimina nicio piesă. În asemenea cazuri rezultatul se poate declara remiză dacă pe durata unui număr stabilit de mutări (15, 50 etc.) nu a fost eliminată nicio piesă sau dacă aceeași configurație a pieselor se repetă pentru a treia oară.

Strategia jocului

În prima etapă a jocului, jucătorii cu experiență nu realizează mori și nici nu-și împiedică adversarul să construiască mori, concentrându-se mai mult pe ocuparea unor poziții stategice, cum ar fi cele patru intersecții de pe pătratul mijlociu. Pozițiile din colțurile pătratelor oferă prea puțină mobilitate și sunt evitate.

Configurația în care un jucător poate realiza o moară la fiecare mutare, prin deplasarea înainte și înapoi a unei singure piese, se numește „morișcă”, „moară plimbătoare” sau „moară dublă”. În diagrama din prima figură jucătorul cu piesele roșii are o astfel de configurație. De obicei, primul jucător care reușește să construiască o morișcă va câștiga partida; în exemplul dat jucătorul cu piesele roșii câștigă chiar dacă urmează albastrul la mutare.

Variante de joc

Deși varianta prezentată aici este cea mai răspândită, mai există și alte tipuri de țintar, cu diferite configurații ale tablei de joc (inclusiv în trei dimensiuni) și diferite numere de piese de care dispune fiecare jucător: 3, 4, 5, 7, 12 etc. De asemenea, regulile de joc pot suferi unele modificări.

În unele din variantele de regulament se interzice ca după deschiderea (dezalinierea) unei mori aceasta să fie refăcută imediat. Jucătorul trebuie să mute mai întîi altă piesă și abia apoi poate reînchide moara.

Una dintre variantele secundare mai des întâlnite este aceea în care colțurile pătratelor sunt unite cu linii diagonale, în total patru. Pe această tablă de joc desfășurarea unei partide este mai rapidă și dă jucătorilor mai multă libertate de mișcare.

Curiozități ale jocului de moară

Matematicianul elvețian Ralph Gasser a estimat că, în varianta principală a jocului, numărul total de configurații valabile ale pieselor se ridică la 1010 și că numărul total de partide distincte este de aproximativ 1050. Tot el a demonstrat că o partidă în care ambii jucători joacă perfect se termină întodeauna cu remiză; Gasser a realizat și un program de calculator numit Bushy, considerat cel mai bun jucător de țintar.

Sursa

Număr de jucători:
Vârsta minimă a jucătorilor:
Spațiu de joacă : , , , , ,
Obiecte și materiale: , ,
Parțile corpului implicate:
Categorie de vârstă: , , ,
Recomandat pentru: ,
Timp de joacă: ,
Tip de joc: